In ultimul timp traiesc cu sentimentul ca ceva nu e in regula, ca ceva in viata mea, sau in viata asta nu e in regula..cred ca ma asteptam la prea mult de la ea, si de fapt am primit un pumn de nisip in viata si un mesaj de genul “asta e tot ce primesti tu, treci inapoi la coada si poate data viitoare ai noroc”, dar care data viitoare, daca nu va exista niciodata data viitoare, si daca niciodata nu voi primi ceea ce vreau.Imi place sa cred ca, intradevar noi avem puterea sa facem tot ce vrem, dar in acelasi timp imi place sa cred ca cineva vreodata va zice “acum e randul tau, fa-ti de cap” si imi va da o mana de ajutor in privinta cu toate visele si cu toate enigmele pe care am si voi avea nevoie sa le descifrez.Imi place sa cred ca nu va fi mereu asa si probabil vreodata tot ce e rau in lumea asta se va opri si poate atunci cu totii vom putea privi cerul senin fara nici o grija si vom spune ca nu avem nevoie sa ne batem capul in halul asta, rautat
ea nu mai exista, tot ce tine de ea a fost aruncat undeva departe si nu se va mai intoarce niciodata, iar noi oameni vom putea avea incredere in oricine vom dori, si nici macar nu vom mai putea tine numarul prietenilor adevarati, vom lasa la o parte amintirile acelea negre cand ne intrebam daca exista cineva caruia sa ii putem atasa titlul de prieten de nadejde.Sunt suparat pentru ca cineva, cu siguranta nu ne-a uitat, insa ne pedepseste in continuare cu dezamagiri, tristeti, vorbe aruncate in vant, si ne intoarce unul impotriva celuilalt exact cand nu e momentul.NU! spun ca in acest moment meritam aceea fericire fara sfarsit, dar cred ca avem dreptul sa speram ca va veni si ca va veni curand, nu?
Cateodata am impresia ca tot ce a fost frumos a trecut si ca nu va mai veni prea curand inapoi, exact opusul ideii care ne face sa mergem mai departe, si am impresia ca nu sunt singurul nemultumit de tot ce se intampla pe lume, cu siguranta tot noi suntem de vina pentru toate rautatile din lume, pana la urma noi suntem cei care am deschis cutia Pandorei nu, insa cred ca avem dreptul la un ajutor, un ajutor care sa ne faca sa ne fie mai usor in privinta lacatului ce trebuie pus acelei nenorocite cutii, deorece din tot ceea ce vad ea pare sa nu aiba fund, relele ies si incep sa sufoce tot ceea ce e bine, sau cel putin tot ceea ce a fost bine.
Cateodata imi doresc ca basmele cu oameni care aduceau pacea pe pamant sa fie adevarate, din filmele de genu actorii sa iasa si sa dea o mana de ajutor la ridicarea unui bastion al dreptatatii, unui ultim bastion care sa lupte nopti si zile neintrerupt pana cand vom castiga, sau in caz ca nu vom merita sa ne resemnam cu totii cu gandul ca am incercat, ca eram aproape de reusita, si ca totusi vom continua in aceasta lume neagra cu o alta speranta la alta minune..
And it’s a long long long way down….
I’ll see you soon…
entru ca te va face sa iti pierzi mintile, sa faci lucruri nebanuite, si intr-un final sa realizezi, cum spuneam si intr-un articol mai vechi, ca nu e deloc perfect.Nu stiu daca exista lucruri perfecte, poate doar in mintea noastra…pentru ca vrem sa fie perfect…dar nu sunt, pur si simplu nu sunt.Daca va veti gandi bine veti realiza ca nu exista asa ceva, poate doar lucruri destul de bune care sa te faca sa te simti destul de bine, insa lucruri perfecte niciodata..Imi trece acum prin minte o chestie care sa ma contrazica…Visele..nu? visele pot fi cateodata perfecte…da e adevarat, dar pana la urma te trezesti din el nu? pana la urma tot degeaba e el asa daca pana la urma e doar praf aruncat in ochi…Puteti spune ca aberez, iar, dar ganditi-va si voi mai bine inainte sa faceti afirmatii aiurea…pana la urma nici eu nu pot invinui pe nimeni pentru felul in care gandeste, si nici eu nu prea doresc a fi invinuit pentru felul in care gandesc.E ceva foarte normal sa avem pareri diferite…altfel am fi doar niste “identici”.Fara pareri diferite nu am fi evoluat niciodata..In fine cred ca iar am sarit de la subiect. In legatura cu activitatea mea pe acest blog…am fost cam lenes in ultimu timp…nu am avut nici chef, nici idei, nici chef:P…poate pe viitor voi fi mai atent cu acest blog…
er game just by myself, it’s like you are entering a Counter-Strike lan game only you, and hide over some crates, then start shooting air, just because you like very much this game and you can’t stop doing what makes you feel happy,but then you realise you are alone, and no one gonna join you.
ction but you pay me no atention, Why? I could say in this moment that you see the world in black and white, but why do you ignore all those other colours, what’s wrong whit yellow, orange, green, blue…what’s wrong with blue?do you have the power or courage to see the blue?I know you dont listen to me, but believe me i have to do this on and on and on, it’s what makes me not bad…So you know how much i need you, but you never even see me…do you??? And this is my final change..and i lost my trust, i know i never should have.Please turn around and see that warning sign, please turn you head right or left, and i’ll be there…
b un pic prin camera de plictiseala, ochii imi sar pe faimoasa revista de 50 Ron..cum drq am reusit sa o fac si pe asta nu stiu:-??. Nici Jimmy, sau Mika nu mai sunt, acum ma mai alinta din cand in cand doar Costel.Ce faci tu Costele fara prietenii tai…?Parca mai aud un pic un: Hai!!..Ia-o!!!..NIa!!!..HO!!!…HAIDE!!!, dar nici asta nu e adevarata,e un sunet fals..aici nu e nimeni care sa ma trezeasca asa…nu?M-as plimba vreo 500 de metrii pana la o portie de Hamsie…ups..am uitat ca in Colibasi sau Moreni nu face nimeni..Deja sunt iritat, dar aici ce se intampla? aici ce putem face?..NIMIC!! din cand in cand un fotbal, sau un gratar mai sparge plictiseala..in rest:-??.Parca nici tu nu ma mai privesti ca inainte..De ce? Habar nu am si parca nici nu conteaza…PARCA…folosesc de prea multe ori acest cuvant..incertitudinea e de vina..PARCA mai vroiam sa zic si altceva, insa las pe data viitoare…
ti perfect cursa aceea nebuneasca pentru obtinerea acelei perfectiuni..da….ce frumos era sa iti imaginezi ca il vei obtine:D.Nu poti dormi noaptea cu gandul ca ce frumos o sa fie, ca vei fi atat de fericit si nimic nu va mai conta pentru tine.Am trait si eu momente din astea..sunt poate cele mai frumoase, insa e o mare problema, de obicei aceste perfectiuni nu sunt chiar perfectiuni, si cu fiecare zi care o petreci in cautarea sa gasesti cate o chestie care nu iti convine, zilele care trec fara sa gasesti perfectiunea, o transforma pe aceasta intr-un lucru plictisitor, de care nu mai ai chef deloc, si pe care nu vrei sa il mai alergi, ajungi sa descoperi la el lucruri pe care nu le vrei deloc.Parca nici ideile nu mai coincid cu cele ale tale.Parca lumea imaginara pe care tu o vedeai incepe sa se destrame incetul cu incetul.Nici limba vorbita nu mai e aceesi, parca ne intelegem turceste, naspa, foarte naspa.Ajungi sa crezi ca ai pierdut atata timp visand degeaba, deorece lucrul visat nu e deloc asa cum il visai.Nu toate aceste lucruri sunt mereu asa, insa lucrurile ideale pentru tine sunt foarte rare, si uneori ajungi sa alergi o viata intreaga pentru ceva de genu,insa daca l-ai gasit si ai realizat ca e perfect pentru tine, atunci cu siguranta a meritat, a meritat sa iti pierzi o viata pentru a fi intradevar fericit.Acum stau sa ma gandesc daca mai are rost sa alerg, sau daca trebuie sa pun capat cursei…
eli in privinta unor lucruri sigure…nici eu nu reusesc sa ma mai inteleg uneori, iar cateodata nici nu mai incerc, o las asa, pentru ca probabil uneori adevarul e prea dureros, si mai bine sa nu il sti,nu?Dap asa, dar ce faci atunci cand adevarul acela dureros, cum o fi el, iti face cu mana in fata ochilor: “hey, fraiere sunt aici, ce faci mah, uite-te aici nu ma vezi, sunt chiar in fata ta, hai stiu ca nu vrei sa ma vezi dar, trebuie, chiar trebuie, uite-te aici ce mai astepti?”.Si atunci e necesar sa il vezi nu, e necesar sa ii faci si tu cu mana si sa ii spui ca il vezi, dar cum mai poti da ochii cu acest prieten dureros, stiind ca l-ai vazut, insa tot refuzi sa il introduci acolo in cap, si il impingi spre uitare.CAT MAI REPEDE, UITA!!! nu?Dap astea sunt situatiile cand vrei sa uiti de tot,sa te trezesti intr-un desert si nimeni si nimic sa nu te deranjeze, supere.Ei…asta e (din nou)…si iar aberez…sau nu…ba da aberez 
) …nu ma luati in seama, vorbesc prostii:P.
si noaptea imi da puterea sa continui, sa transform lipsa de idei, in cateva cuvinte insiruite intr-un loc in care pot sa ma manifest altfel, pot sa fiu un alt eu,o incercare noua, care numai aici ar avea castig de cauza, intr-un loc in care sa dezbat, doar eu cu mine, probleme legate de existenta mea.Cateodata as vrea sa stiu totul, sa fiu unicul cunoscator al adevarului adevarat, insa ma linistesc singur, mai mult as suferi daca as sti tot adevarul, as afla cat de rea este lumea, pe care de altfel, nu avem cum sa aflam, si as fi lipsit de enigme, probabil ca in momentul in care as afla tot adevarul despre tot, mintea mea ar inceta sa mai exista,fara as mai pune intrebari, fara a mai creea posibile scene si fara a spera la lucrurile care vede ca nu se vor intampla, s-ar plictisi si ea ingrozitor si propabil ar muri.Continui astfel lupta cu lenea si plictiseala si sper ca in viitor sa fiu ceva mai activ…