Ti-a placut vreodata ceva atat de mult incat sa vrei sa faci totul incat sa obti acel lucru?A fost vreodata ceva ce iti imaginai a fi perfect, a nu avea nici o greseala si a fi total in conformitate cu principiile tale, ideile tale, principiille tale?A fost vreodata ceva care ai zis “trebuie sa fie a mea, sau al meu”.Cu siguranta ca a fost nu? Da…iti amintesti perfect cursa aceea nebuneasca pentru obtinerea acelei perfectiuni..da….ce frumos era sa iti imaginezi ca il vei obtine:D.Nu poti dormi noaptea cu gandul ca ce frumos o sa fie, ca vei fi atat de fericit si nimic nu va mai conta pentru tine.Am trait si eu momente din astea..sunt poate cele mai frumoase, insa e o mare problema, de obicei aceste perfectiuni nu sunt chiar perfectiuni, si cu fiecare zi care o petreci in cautarea sa gasesti cate o chestie care nu iti convine, zilele care trec fara sa gasesti perfectiunea, o transforma pe aceasta intr-un lucru plictisitor, de care nu mai ai chef deloc, si pe care nu vrei sa il mai alergi, ajungi sa descoperi la el lucruri pe care nu le vrei deloc.Parca nici ideile nu mai coincid cu cele ale tale.Parca lumea imaginara pe care tu o vedeai incepe sa se destrame incetul cu incetul.Nici limba vorbita nu mai e aceesi, parca ne intelegem turceste, naspa, foarte naspa.Ajungi sa crezi ca ai pierdut atata timp visand degeaba, deorece lucrul visat nu e deloc asa cum il visai.Nu toate aceste lucruri sunt mereu asa, insa lucrurile ideale pentru tine sunt foarte rare, si uneori ajungi sa alergi o viata intreaga pentru ceva de genu,insa daca l-ai gasit si ai realizat ca e perfect pentru tine, atunci cu siguranta a meritat, a meritat sa iti pierzi o viata pentru a fi intradevar fericit.Acum stau sa ma gandesc daca mai are rost sa alerg, sau daca trebuie sa pun capat cursei…

I’ll see you soon…

Din nou noapte, din nou toate gandurile aiurea imi strabat creierii.Sunt foarte obosit..in ultimele 48 de ore am dormit foarte putin, dar a meritat.Sper ca am reusit sa fac persoanele importanta pentru mine sa se simta bine, eu unul m-am simtit, chiar daca pe alocuri a fost de munca.Nimic nu e mai frumos decat sa sti ca cineva se bucura pentru ca ii esti aproape.Fie ca este o munca, ajutor, sau pur si simplu companie, imi pare bine ca pot fi acolo atunci cand trebuie.Acum ar fi trebuit sa ma odihnesc..nu pot insa..lucrurile merg intr-un sens in care parca imi fac mie in ciuda.Am stat si m-am gandit, oare astept eu ceea ce nu trebuie? oare sunt eu suparat pentru chestii care nu au mare importanta pentru mine?Nu stiu..uneori sunt un pic egoist, chiar daca sunt egoist pentru ca am anumite lucruri in cap, pe care nu reusesc sa le indeplinesc, si atunci cand imi fac un plan, atunci o chestie importanta din angrenajul acestui plan, se pierde sau se strica.Nu vreau sa par ca unul care se plange prea mult, de fapt daca asta intelegeti din tot ceea ce scriu eu aici inseamna ca nu intelegeti nimic de fapt.Lucrurile sunt un pic mai complexe decat ar fi trebui sa fie.Idealurile imi sunt imposibile, acestea fiind inlocuite momentan de placeri secundare de doi bani.

Astazi imi reprosez ca nu am luat o hotarare mai devreme, asa cum fac de obicei.Ar fi trebuit sa ma duc la concert la Vita de Vie un pic mai devreme.Am ajuns, spre fericirea mea in momentul in care incepea “Da sunetul mai tare” excelenta melodie…apoi a urmat “Liber”, de mult nu am mai fost atat de emotionat de ceva cum am fost aseara.Inca odata spun ca am facut o alegere parca un pic mai tarziu decat ar fi trebuit.Aceasta insa a fost una care desi m-a afectat, a facut-o intr-un mod mai putin dureros ca alte dati.In general nu reusesc sa ma mobilizez atunci cand ar trebui.Observ in continuare alegeri pe care trebuie sa le iau, insa ma las asteptat.Cand ma voi trezi…??

I’ll see you soon…

It’s getting late, the light outside is there only because the sun want sometime to protect us, to try to make us not felling alone, like some of us would feel on a complete darkness.Although the sky is clear and calm, i am a little nervous….nervous of what will be, of what will happen to me or to this earth.My soul seemes to crawl out of this numb body.They’re like two close buddies who won’t get along anymore.It feels like i want to do some things better, some things different, but one voice,deep down in my head, is opposing.There are two parts in me who fights to own me.A fight wich makes me feel bad with every day that pass.I’m feeling so dizzy that my eyes cannot reproduce the imagine in front of me.This battle for me it looks to delete all the good things from me, and creates bad things , that i never imagined before.The big question is: Will this ever end? Will i be close to normal anymore, adn if the answer is yes, i would like to know another thing: HOW??How can i defeat the two wich makes me feel bad, and to conquer myself?The answer wich everybody looks for, lies in us, when we really want something we have unique powers.But i dont’ know if i could find that powers within me.Now the sky got dark, and like i said before..i’m starting to feel lonely.All the memories from the past came to haunt me like some unrested ghosts in a cemetery where death and all of his friends plays the unfinishing game.Why sometimes happy memories turn into some evil demons.I should remember them with a smile upon my face, and there are times when i do that, but not today….today i’m felling numb…

I’ll see you soon..